• Euro-transilvanism
• federalism
• autonomie

1. Euro-transilvanismul înseamnă îmbinarea valorilor europene şi moderne cu valorile tradiţionale din Transilvania, valorile comune ale tuturor oamenilor care trăiesc acolo, indiferent de etnie. Deşi regimul comunist a încercat uniformizarea şi omogenizarea ţării, în Transilvania încă mai există acele valori tradiţionale ce ţin de toleranţa naţională şi confesională, precum şi de forţa economică a acestei regiuni. În Transilvania există reala posibilitate de a se materializa principiul european al unităţii în diversitate.

2. Este nevoie de o profundă reformă administrativ-teritorială, care se conturează prin crearea regiunilor pe baza fostelor regiuni tradiţionale din România, şi trecerea treptată la o structură administrativă federală. În statele federale din Europa, regiunile care au o autonomie profundă, o mai mică dependenţă de puterea centrală, depăşesc criza mult mai uşor decât celelalte regiuni. Exemplu: Ţara Bascilor, care se deosebeşte în Spania de celelalte regiuni autonome prin instituţia federalismului fiscal, spre deosebire de un alt exemplu, Catalonia, care nu a adoptat acest sistem al federalismului fiscal, şi are probleme economice tocmai în plină criză economică mondială. Federalismul fiscal înseamnă că parlamentul şi guvernul regional negociază cu parlamentul şi guvernul central şi federal un sistem de a plăti taxe şi impozite per global, şi are libertate deplină în a-şi stabili impozitele proprii şi propria politică fiscală şi economică. Prin acest sistem, conducerea regiunii este mult mai aproape de oameni, de comunităţi, iar managementul crizelor este mult mai eficient.

Trecerea de la o administraţie puternic centralizată, cum este cea din România actuală, şi care este izvorul corupţiei, al managementului slab şi al crizelor, trebuie făcută treptat, iar drumul spre o Românie federală se face prin regiuni. Aceste regiuni nu trebuie trasate cu liniarul sau prin voinţa politică arbitrară de la Bucureşti, ci prin negocieri politice şi prin referendumuri locale şi regionale, pornind şi de la regiunile istorice, organice care există în România. Trebuie făcută această reformă treptată spre federalism, crearea regiunilor, crearea instituţiilor regionale decizionale şi legislative (parlamentele şi guvernele regionale) şi după aceea, în câţiva ani, se poate ajunge la trecerea de la o structură de stat unitar la o structură federală.

Acest proces va conduce la cea de-a doua mare modernizare a României, după cea realizată în secolul al XIX-lea de către Alexandru Ioan Cuza, el făcând din România un stat naţional centralizat, după modelul francez. Acum a venit momentul unei noi modernizări profunde, istorice, a României, care înseamnă trecerea treptată la un sistem federal.

3. Implementarea sistemului autonomiilor comunitare, pentru comunităţile naţionale minoritare, autonomia teritorială şi culturală.

• autonomie teritorială pentru Ţinutul Secuiesc.
• autonomie culturală pentru comunitatea maghiară din Transilvania
• autonomie specială pentru maghiarii din Partium, adică judeţele Bihor, Satu Mare şi Sălaj.