1. Problema preambulului şi a Articolului 1.

Propunem inserarea unui preambul cu următorul text:

Noi, reprezentanţii aleşi în mod democratic ai locuitorilor Banatului, Bucovinei, Dobrogei, Moldovei, Munteniei, Olteniei, Transilvaniei şi Ţării Crişurilor – în calitatea aceastora de cetăţeni ai României – având în vedere libertatea indubitabilă cucerită prin revoluţia din luna decembrie a anului 1989, în semn de respect faţă de demnitatea cetăţenilor şi a comunităţilor ţării noastre, folosindu-ne puterea constituantă cu care am fost învestiţi, adoptăm Constituţia care asigură unitatea şi caracterul democratic al României după cum urmează:

În vederea modificării ulterioare a articolului 1. propunem eliminarea alineatului (1) al articolului 152. (Alineatul se referă la limitele revizuirii Constituţiei.)

2. Dreptul la identitate şi la autonomie culturală (Articolul 6)

Propunem modificarea articolului 6 despre dreptul la identitate cu prevederile de mai jos:

„(1) Dreptul la identitatea naţională, etnică şi lingvistică este un drept fundamental al omului.

(2) Toţi cetăţenii au dreptul de a-şi alege în mod liber apartenenţa la una dintre comunităţile naţionale, etnice sau lingvistice.

(3) Statul recunoaşte şi garantează tuturor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor naţionale, etnice şi lingvistice.

(4) Statul tratează minorităţile naţionale ca fiind comunităţi naţionale aflate în inferioritate numerică ce reprezintă, atât părţi constituante ale statului care în această calitate sunt totodată şi părţi ale societăţii româneşti caracterizate de o identitate naţională, etnică, lingvistică, culturală şi confesional-religioasă proprie, cât şi o valoare incontestabilă.

(5) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii comunităţilor naţionale minoritare şi a persoanelor aparţinând acestora trebuie să fie conforme cu principiile de nediscriminare, precum şi cu cele de egalitate şi egalitate de şanse în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

(6) Comunităţile naţionale minoritare au dreptul la autonomie culturală. Prin urmare, acestea pot solicita garantarea prin lege a dreptului respectiv.

(7) Comunităţile naţionale minoritare exercită dreptul la autonomia culturală pe baza unor norme specifice de drept public referitoare la sfera educaţiei, a culturii, a informării în masă şi a altor domenii ale vieţii comunitare prin intermediul unor reprezentaţi proprii, aleşi şi numiţi.

(8) Statul sprijină fortificarea legăturilor dintre comunităţile naţionale minoritare şi naţiunea-mamă.”

3. Problema formei de guvernământ

Propunem consolidarea republicii parlamentare ca formă de guvernământ. În acest scop:

• Preşedintele României este ales de către Parlament (modificarea Articolului 81).

• Atribuţiile Preşedintelui României trebuie modificate. (Articolul 87 cu privire la participarea la şedinţele guvernului trebuie eliminat, articolul 89 cu privire la dizolvarea Parlamentului trebuie modificat, iar articolul 90 cu privire la referendumul naţional trebuie modificat sau eliminat.)

• Tragerea la răspundere a Preşedintelui (articolele 95-96) trebuie limitată la o procedură care este în mod exclusiv de natură juridică. În ceea ce priveşte suspendarea şi demiterea din funcţie a Preşedintelui competenţa de a judeca această cauză îi va reveni unui corp de judecători numit – prin intermediul unei proceduri reglementate în mod separat – dintre membrii Curţii Constituţionale şi a Curţii Supreme de Casaţie şi Justiţie.

4. Problema sistemului teritorial-adminsitrativ

Secţiunea a 2-a din cadrul Capitolului V, Titlul III trebuie modificată în întregime (Articolele 120-123).

Elementele esenţiale ale modificării sunt:

• Se va crea nivelul regional al administraţiei publice teritoriale. Regiunile ţării vor fi următoarele: Banatul, Ţara Crişurilor, Transilvania de Nord, Transilvania de Sud, Ţara Secuilor, Braşovul, Oltenia, Muntenia de Sus, Muntenia de Jos, Bucureştiul, Dobrogea, Bucovina, Moldova – Ţara de Sus, Moldova – Ţara de Jos şi regiunea Galaţi-Brăila.

• Regiunile vor beneficia de autonomie politico-administrativă ceea ce – în virtutea statutului regiunilor respective – va însemna şi exercitarea unor atribuţii cu privire la adoptarea legilor de nivel regional.

• Statutul fiecărei regiuni va fi elaborat şi adoptat de către consiliul regional urmând să fie confirmat prin lege de către Parlamentul României.

• Regiunile vor dobândi majoritatea atribuţiilor pe care le vor exercita prin transferarea unor atribuţii care actualmente sunt exercitate de către guvern şi administraţia centrală.

• Organele regiunilor vor fi: consiliile regionale alese în mod direct (ca şi organe decizionale), comisiile regionale (ca şi organe executive regionale), precum şi preşedinţii regiunilor.

• Organele regiunilor vor putea purta – în conformitate cu statutele acestora – denumiri ce reflectă tradiţiile locale.

• În ceea priveşte legislaţia regională şi hotărârile adoptate de forurile regionale, controlul constituţional va fi exercitat de către prefectul regiunii în cauză, Curtea Consituţională şi instanţele de contencios administrativ.

• Una dintre competenţele legislative regionale va fi crearea instituţiilor autonomiei culturale de care beneficiază – pe baza legii-cadru de nivel naţional cu privire la autonomia culturală – minorităţile şi comunităţile naţionale locale.

• De asemenea, una dintre competenţele legislative regionale va fi recunoaşterea ca limbă oficială de nivel regional a anumitor limbi minoritare, precum şi crearea condiţiilor şi garanţiilor instituţionale aferente (pe baza Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare).

• Ţara Secuilor va fi o regiune cu statut special. Statutul special înseamnă competenţe suplimentare – printre altele cu privire la adoptarea sistemului electoral regional, precum şi la adoptarea unor hotărâri ce asigură egalitatea limbii române şi a celei maghiare.

5. Problema drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Partea referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale (Titlul II, Capitolul II, Articolele 22-53) trebuie modificată în spiritul Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În acest scop:

• În spiritul Cartei Drepturilor Fundamentale, la începutul Capitolului II trebuie inclusă prevederea referitoare la demnitatea umană: „Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.”

• În spiritul Cartei Drepturilor Fundamentale, alineatul (1) al articolului 21 trebuie completat cu prevederea: „În vederea protejării inviolabilităţii şi integrităţii persoanelor trebuie respectată: a) interdicţia practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor; b) interdicţia utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit; c) interdicţia clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii.”

• Alineatul (1) al articolului 24 trebuie completat cu prevederea: „(1) Dreptul la apărare este garantat. Acest drept include dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a folosi limba lor maternă cu ocazia apărării lor în faţa organelor judecătoreşti.”

• Articolul 28 (cu privire la secretul corespondenţei) se va completa cu dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, care va fi supus controlului unei autorităţi independente.

• Interdicţia abuzului de drept – care figurează atât în Carta Drepturilor Fundamentale (articolul 54), cât şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (articolul 17) – trebuie stipulată în mod separat. Partea care a fost găsită vinovată de comiterea unui abuz arbitrar de drept răspunde şi pentru daunele provocate.

Codificarea concretă a propunerilor de mai sus necesită în mai multe cazuri armonizarea şi cu alte prevederi ale Constituţiei. Însă formularea de mai sus a prezentelor propuneri nu are în vedere toate detaliile de această natură.